Plaja de la Corbu, reşedinţa de vară a românilor cu bani puţini

La Corbu e linişte- atipic pentru o plajă românească populată. Cum treci de Năvodari şi scapi de mirosul iute de la rafinăria Petromidia, indicatorul arată „Corbu- drept înainte”.

Chiar la intrarea în localitate, turiştii sunt îndrumaţi la dreapta, către plajă. Mergi aproximativ trei kilometri pe un drum parţial asfaltat şi îngust cât să încapă o maşină. Asta îi învaţă pe şoferi să fie disciplinaţi şi îngăduitori cu cei care vin din sensul opus de mers.

La prima
vedere, peisajul nu indică apropierea vreunei plaje. Abia când se ajunge pe drumul accidentat de costişă se vede marea şi, în josul malului abrupt, corturile colorate şi maşinile trase atât de aproape de apă, pe cât le permite nisipul.

Veniţi pentru prima dată, turiştii pot rata cu uşurinţă cărarea ce duce spre mare, bine ascunsă de tufişurile pitice şi de dâmburile de pământ nisipos. Însă, este întotdeauna cineva care să deschidă calea.

Panta abruptă dinspre plajă se coboară cu grijă şi orice şofer venit acolo pentru scurt timp se gândeşte cu îngrijorare că, în cazul unei ploi, poteca se va transforma într-un veritabil teren
de off road.

Însă, ajuns în apropierea mării, temerile dispar, făcând loc bucuriei de a fi în natură. Întinse pe sute de metri de-a lungul plajei, multe dintre corturi apar la debut de sezon şi dispar la începutul toamnei. Ele sunt reşedinţa de vară a multor familii
care fug de tumultul oraşului. În afară de peisajul marin nealterat încă de nesimţire şi de construcţiile moderne, marele avantaj este că aici se trăieşte cu bani
puţini.

CUM AJUNGI
CAZARE ÎN ZONĂ

Pe plaja de la Corbu nu se aud manele, ci doar strigătele victorioase ale echipelor de fotbal întocmite ad-hoc, dublate de vuietul valurilor. Pe mal, ca în vremurile de demult, se ridică siluetele fanteziste şi efemere ale castelelor de nisip îmbrăcate în scoici şi măturate de valuri.


Mesele
se servesc în muzica mării

Veniţi de acasă cu tot arsenalul necesar unei vacanţe cu cortul, turiştii de la Corbu îşi pregătesc mâncarea în natură. Pe lângă tradiţionala salată de vară şi neplisitul grătar de mititei, inventivii sezonieri de la mal de mare gătesc bucate alese: ciorbă pescărească (grindul Chituc şi lacurile care îl delimitează sunt foarte aproape), plachie şi chiar pui la rotisorul improvizat deasupra gropii cu jar încins.

Nici din punct de vedere al confortului nu sunt probleme. Rulotele sunt „dotate” cu duşuri – bidoane mari din plastic aşezate pe acoperiş, umplute zilnic cu apă de mare care se încălzeşte de la soare.

Curăţenia nu este desăvârşită, iar nisipul nu este la fel de fin ca pe plajele de fiţe, dar gunoaiele, spun sezonierii, sunt lăsate la întâmplare de către turiştii de weekend.

„Iar lasă aştia hârtii şi sticle pe unde apucă”, spune cu năduf un hunedorean venit la mare cu nepoţii”.

Distracţii în zgomot de valuri

Cei care vin la mare pentru cluburi şi localuri cochete ar trebui să ştie că locul lor nu este la Corbu. Acolo, posibilităţile de distracţie la mal de mare aproape că nu există, totul depinzând de cum se organizează fiecare. Asta nu înseamnă că serile nu sunt condimentate de „petreceri private”, date în faţa corturilor, sau la băruleţul de pe plajă. Şi, dacă se ţine cont şi de faptul că staţiunea Mamaia se află la doar opt kilometri de Corbu, alegerea locului de distracţie nu ar trebui să fie decât o chestiune de dispoziţie. E bine, însă, de ştiut că la Corbu berea la dozator costă numai 3 lei, la fel ca şi cutia de suc.