Emil Boroghina revine pe scena dupa 14 ani

A fost ani de zile "omul din umbra", creierul care pregatea si punea in valoare reusitele Teatrului National din Craiova, a fost managerul teatral luat ca etalon de toti cei care se ocupau de acelasi domeniu de activitate. In Nationalul condus de Emil Boroghina, actor si regizor care a stiut sa lase pe planul doi propria cariera pentru a asigura conditiile de afirmare pentru echipa pe care o conducea, s-a nascut fenomenul Silviu Purcarete. Felul in care directorul a stiut sa creeze conditiile de lucru pentru regizor, contactele pe care le-a stabilit cu festivaluri de pe toate meridianele, turneele pe care le-a organizat in ani, au facut un imens serviciu teatrului romanesc si nu mai putin imaginii tarii in lume. In toti acesti ani de directorat (1988-1999) Emil Boroghina a vorbit rareori despre dificultatile intampinate, preferand sa lase intacta bucuria reusitei, si aproape deloc despre renuntarile personale, a caror presimtire a avut-o inca din prima clipa: "In februarie 1988 atunci cand domnul Ion Traian Stefanescu m-a invitat in biroul domniei-sale pentru a-mi comunica hotararea pe care o luase de a ma numi director al Teatrului National din Craiova, lasandu-ma fara replica, a trait momente de reala cumpana. Stiam ca un teatru, mai ales unul de calitatea Nationalului craiovean, eu nu il voi putea conduce decat renuntand la a juca si la a pune in scena. Iubeam enorm profesia de actor, avusesem sansa de a juca cateva roluri dragi mie si visam sa pun in scena texte importante, dupa ce absolvisem un curs postuniversitar de regie. Dar n-a fost sa fie asa. E drept ca satisfactiile mele de director de teatru au fost dintre cele mai mari. Pentru aceste renuntari am primit, in compensatie, de la viata, cu mult mai mult decat as fi putut realiza si primi ca actor sau regizor". Si totusi, cum a rezistat tentatiei scenei, impunandu-si cu strictete ceea ce alti directori de teatru, de la noi si de aiurea, nu-si refuza niciodata : "rasfatul" de a juca sau de a monta in teatrul pe care il conduc? "Au fost momente in care mi-a fost greu sa rezist imboldului de a aparea pe scena. Un rol ca cel din Ucigas fara simbrie de Ionescu, ce mi-a fost propus de regizoarea Cristina Iovita, rol la care aspiram de multi ani sau Jaque Melancolicul din Cum va place, pe care l-am urmarit pas cu pas, stand la repetitiile Danielei Peleanu, ma faceau adeseori sa ma gandesc la scena. Dupa ce in 1999 am luat decizia de a ma retrage de la directia teatrului, marturisesc ca doream sa-mi inchei cariera de actor cu un recital Shakespeare pe care il si lucrez de ceva vreme si pe care l-as fi prezentat la editia de anul viitor a Festivalului Shakespeare de la Craiova, pe care l-am initiat. Dar a venit propunerea regizorului Nicolae Scarlat si invitatia directorului Mircea Cornisteanu de a-l juca pe Chirica din Omul cu martoaga de George Ciprian. Nu stiu daca am facut bine sau am gresit acceptand, daca este un curaj sau o aventura ca dupa 14 ani de renuntare autoimpusa sa revin la prima si marea mea dragoste, pe care am pastrat-o permanent in suflet. Stiu ca este o provocare si o sansa si nu pot decat sa multumesc pentru asta." Repetitiile pentru spectacolul cu Omul cu martoaga de G. Ciprian au inceput la Craiova chiar in aceste zile, premiera urmand sa deschida in toamna stagiunea 2002-2003 a Nationalului craiovean, Toti cei care au cunoscut performantele manageriale ale lui Emil Boroghina asteapta cu nerabdare sa-. cunoasca (sau sa-l revada) in ipostaza de actor.