Festivalul deszapezirii

Prima ninsoare din judetul Suceava a inghitit toti banii pentru deszapezire. Plangi ca un copil, citind aceasta stire! In Maramures, Bistrita, Botosani, Iasi, Neamt, ninge viscolit. Or avea autoritatile locale tot ce le trebuie ca sa faca fata? S-or fi mobilizat - era sa zic autosesizat - numeroasele comandamente antidezastru, mai ales ca prin vara organizasera niste simulari destul de reusite? Iata cateva intrebari pe care esti obligat sa ti le pui, ingrijorat, cand te loveste primul fulg de nea. Sosele blocate, oameni inghetati in vehicule, ambulante intepenite in omat, cu bolnavii pe targa - incepe dansul si suntem abia la inceputul lui noiembrie. Stim ce ne asteapta: vor iesi cohorte de responsabili judeteni in fata presei, lopatand cu limba justificari si scuze; in jurul lor, troienele vor creste. Ne vor explica stiintific de ce nu pot porni tractoarele fara motorina, de ce nu se urnesc grederele, de ce nu ies cu screberele. Vor urca apoi in Leganzele lor dotate cu lanturi antiderapante si se vor intoarce in birourile cu termopane, mobilier masiv, plante tropicale, continuandu-si munca la bifarea acquis-ului comunitar, caci trebuie sa ne integram in Europa cu iarna cu tot. Oamenii acestia sunt ocupati rau. Munca de teren pe tot mapamondul le mananca o groaza de timp. Unde mai pui infratirile si incuscririle. Un primar din Negresi s-a dus sa-si infrateasca localitatea cu Chicago si i-a luat un an pana sa se intoarca. E acelasi aparat administrativ umflat sa plesneasca, mii de functionari fuduli, de la prefect la presedintele consiliului judetean, vicepresedinti, prim-vicepresedinti, vicepresedinti de rezerva, primari, viceprimari, consilieri, viceconsilieri, bagatori de seama, caratori de serviete, primitori-distribuitori de spagi, amploaiati mai mari sau mai marunti, o intreaga clientela politica careia (cacofonia e de neocolit) i s-a gasit un loc in schema cu pretul de-a o face ferfenita, fiecare a apucat un os de ros. Ce face toata aceasta armata de functionari din administratia publica locala? Face cabale politice, pesederizeaza la sange, aduna bani pentru partid intr-asa un iures incat uita sa-si plateasca amaratele de cotizatii si, finis coronat opus, organizeaza mari sarbatori populare. Contribuabilii sunt chemati sa uite de umilintele, jignirile, dispretul indurat pe la usile autoritatilor si sa se prinda in hora. Cei care stiu pe pielea lor cate drumuri trebuie sa faca pentru un petic de hartie care sa adevereasca cum ca exista, cei care stiu cate sarsanale si in cate locuri trebuie sa cari pentru ca sa obtii o autorizatie ca sa darami closetul din curte, cei care stiu cate aprobari si paraaprobari, cate luni de asteptare inseamna demersul de a-ti ridica, nu o vila P+ cat te tine betonul, ci un sopron pentru gaini, cei care stiu cata energie se consuma, cati nervi ca sa primesti acceptul de a nu mai primi caldura, toti acestia - care, in visata Europa, se cheama contribuabili si sunt respectati si serviti ca niste stapani - sunt chemati sa faca figuratie pe la diverse manifestari de suflet - Festivalul spritului, Zilele urbei, Sarbatoarea gargarei etc., etc. Ai zice ca toata armata de sefi si sefuleti din administratia publica locala e menita anume sa mai sfinteasca cate-o bucata de asfalt pana nu se exfoliaza, sa mai asiste la o taiere de panglica, sa mai produca un discurs despre sarma. Maharii din administratia publica locala sunt inca si mai inventivi decat cei de la centru. Niste cozmanci din Ploiesti obliga cetatenii debransati sa plateasca, totusi, jumatate din cheltuieli, pe motiv ca... conductele trec prin pereti. Dupa aceeasi logica, aurolacii vor fi pusi in curand sa plateasca taxe de canal. Daca acestor personaje, tatici de localitati urbane si rurale, viata le apare ca o chermesa continua, dinspre Uniunea Europeana, spre care fac temenele de cinci ori pe zi ca mahomedanii spre Mecca, lucrurile stau mult mai putin roz. Ultimul raport al Comisiei Europene referitor la reforma administratiei publice din Romania a cazut ca o ghilotina: birocratie excesiva, lipsa de transparenta, capacitate limitata de executare a programelor. Amin! Daca putem intelege ca in economie reforma a pornit caznit si, din cand in cand, se mai opreste ca sa-si ia avant, si-apoi se mai opreste iarasi ca sa-si traga sufletul, nu exista aparent nici o justificare ca reforma in administratie - in afara unei legislatii confuze si uneori contradictorii - n-a demarat inca. Explicatii sunt, totusi, si cea mai teribila s-a vadit de curand, cand premierul Adrian Nastase a indraznit sa arunce balonul de incercare cu regionalizarea Romaniei. Pana si presedintele a sarit ca ars pe motiv ca... orice noua organizare inseamna dezorganizare. Politician abil, Ion Iliescu a dres-o destul de repede, salutand finalmente ceea ce era, in fond, o cerinta europeana, calificand-o cum a si fost gandita, ca un "instrument de crestere a eficientei, care trebuie analizata in termeni de costuri si beneficii pentru cetatean". Numai ca primul-ministru a fost obligat, la presiunile din teritoriu, sa linisteasca prefectii: regionalizarea nu inseamna desfiintarea judetelor, va avea fiestecare de mancat cate o paine de sef, in continuare. Cetateanul va plati din buzunar, in continuare, acest aparat sufocant, va fi in continuare batjocorit, bani se vor gasi din ce in ce mai putini, dar se vor inmulti festivalurile, iar de aceasta iarna care incepe spectaculos scapa cine poate. La inchiderea editiei inca o veste proasta: la Botosani, unde troienele cresc, vistieria e goala de cateva luni. Aici nu se mai poate intampla decat o minune: un sobor de demnitari, in frunte cu prefectul, subprefectul, presedintele consiliului judetean, primarii, viceprimarii si consilierii cu prapori, sa iasa in procesiune, rugandu-se ca maine dimineata sa dea Dumnezeu sa inflo