Un boschetar a murit printre ruinele din centrul vechi al Capitalei

In mijlocul Bucurestiului se traieste ca in Evul Mediu. Cateva familii traiesc printre daramaturile fostelor case de pe strada Lipscani, in centrul vechi al Capitalei. Dorm printre fecalele lor, in corturi de cartoane vechi ridicate sub resturile acoperisurilor caselor vechi. Se incalzesc cu lemne de furat si mananca resturile aruncate in gunoaiele din buricul targului. Ieri dimineata, un om a murit in timp ce isi aduna lemne de foc din paragina unui fost han de pe Gabroveni. Barbatul - care voia sa-si incalzeasca fetita de doua luni - s-a urcat pe o pasarela pentru a rupe din stalpii care sustineau resturile de ziduri. Pasarela, abandonata demult, a cedat din cauza lemnului putrezit, iar Dan Stanescu, de 33 de ani, s-a prabusit in gol. A cazut vreo 10 metri, iar impactul a fost fatal: capul s-a zdrobit intr-o bara de fier. Echipelor de interventie le-a luat ceva timp ca sa dea de "casa" lui Dan Stanescu - fundatura era mascata de vanzatorii de pe Lipscani, loc unde nici maidanezii nu aveau tupeu sa vina. Intrarea se face prin locul unde vara trecuta era o terasa. Pe urma, trebuie sa sari peste o jumatate de zid, iar ca sa ajungi la "domiciliul" familiei Stanescu trebuie sa te strecori printre resturi si excremente. Un lighean e pe post de leagan al copilului de doua luni, iar un pat murdar tine loc de usa pentru coliba din cartoane. Cineva a tras aici electricitate - firul duce pe blocul de vizavi. Averea familiei - cateva rupturi de haine si sticle - e tinuta intr-un frigider ros de rugina. Tavanul fostului han tine si de acoperis. Cineva din familie spune ca, din cand in cand, bucati de moloz si caramizi mai cad peste ei. "E bun, ca nu trece apa peste noi asa cum era cand stateam pe strada". O femeie - care zice ca "este soacra mortului" - povesteste ca familia ei locuieste ultracentral de aproape doi ani: "Suntem zece insi din care doi batrani, doi copii handicapati si o nou-nascuta". Mai zice ca pana acum au trait din "spagi" la munca de o zi sau din resturi. S-au obisnuit cu casa in aer liber chiar daca pentru incalzire trebuiau sa faca pe acrobatii pentru a smulge barnele de lemn care propteau restul de han. Cert este ca nimeni nu s-a interesat de soarta lor. Ei spun ca nici o autoritate nu a venit sa-i intrebe de viata si au trait in pace, fiindca "nimeni nu ne-a dat somatie sa ne scoata din daramaturi". Doar vara trecuta cei care au ridicat terasa din apropiere i-au mutat pe amarati mai in interiorul ruinei.