Bucureşti, capitala mondială a spionilor

Spionaj din cer, urmăriri de pe apă, verificări pe pământ şi monitorizări în subteran. Totul se face sincron de cei aproximativ 30.000 de oameni din diverse structuri veniţi la Bucureşti să securizeze summitul NATO.

Sâmbătă - repetiţie cu public: sunt verificate în stradă planurile pritocite la milimetru în laboratoarele serviciilor secrete. Nimic nu mişcă fără ştiinţa şi acordul băieţilor cu căşti în ureche şi privire scanner. Îi găseşti peste tot - în intersecţii, pe blocuri, în maşini cu girofar, în dube nevinovate pe care scrie „mutări mobilier”, în bărci pe Dâmboviţa sau la metrou.

Pe culoarul unic, la Piaţa Victoriei - agitaţie maximă. Poliţiştii de circulaţie fluieră de zor şi fac zid viu în faţa puhoiului de pietoni opriţi pe trotuare. Le sar în ajutor jandarmi cu palmele cât lopata. Doi sectorişti legitimează suspecţii, indicaţi din ochi de SPP-istul responsabil de zonă.

De pe blocurile turn, lunetiştii ţintesc „obiectivele”. „Atenţie la persoane şi pachete suspecte”, se aude în staţiile de emisie-recepţie. Doi francezi cu rucsacurile-n spate se aşază lângă un semafor şi răsfoiesc un ghid de Bucureşti. Imediat, un voinic cu blugi şi palton umflat în partea dreaptă se pune-n buza culoarului unic cu faţa spre turişti. Suspecţii o şterg spre Romană. Apare o nouă misiune care trebuie rezolvată – pietonii nervoşi. „Lua-v-ar dracu, cu natoul vostru”, boscorodeşte o bătrânică grăbită să ajungă la biserică. Se dă liber la trecut strada şi lucrurile se liniştesc.

La un balcon de la etajul unu al unei vile, doi pensionari curioşi provoacă transpiraţii reci dispozitivului de securitate. „Cum să nu stau să mă uit la coloane, că doar e simulare. Nu dau cu tigaia după nimeni”, încearcă să-i liniştească femeia, în timp ce pe deasupra trece un elicopter al Poliţiei. Nici măcar avertismentul că riscă un glonţ în cap de la lunetişti nu-i convinge să renunţe la a privi coloanele cu limuzine care se fâţâie dintr-o parte-n alta. Sub pod la Unirea, plutind pe Dâmboviţa – doi militari cu automatele la spate, într-o barcă gonflabilă. Păzesc piciorul podului şi scrutează malul după terorişti. Sus pe chei, o duzină de jandarmi şi agenţi de poliţie fac vocalize. „Nu staţionaţi pe pod, vă rugăm! Circulaţi, circulaţi!” Răcnesc din toţi rărunchii încercând să acopere huruitul unui elicopter militar american, care monitorizează zona.

Agenţi deghizaţi în „băieţi de fast-food”

La metrou se lucrează la meserie. Un ins îmbrăcat în uniforma fast-food-ului din colţ stă proptit la ghişeul de bilete de la Unirii 2. Un cetăţean îl invită să-şi ia cartelă. Omul de la fast-food zâmbeşte subţire: „Noi avem altă treabă aici...”. Nu pare să-l intereseze decât un lucru - accentul cumpărătorilor.

Pe peroane, alţi civili cu casca-n ureche încearcă să mimeze dezinteresul pentru viermuiala continuă din jurul lor. Pe bulevardele din jurul Casei Poporului, echipe în civil inspectează fiecare bloc.

Lângă sediul AIG, la o aruncătură de băţ de obiectivul zero, se adulmecă zidurile: „Şefu’, am descoperit o inscripţie din aia, antinato. Cred că este de aseară, că încă miroase vopseaua”, raportează unul dintre cercetaşi. Pleacă mai departe scrutând întunericul.

Din eter e semnalat un nou pericol: „Pe Calea Griviţei, în boscheţi, staţionează o maşină suspectă cu numere de Ger­ma­nia. Deplasaţi-vă de urgenţă şi verificaţi vehiculul şi pasagerii”.Aproape de miezul nopţii, lucrurile se mai relaxează. Pe străzi rămân doar cei de la pază şi ordine. În barul de la Marriott, avangarda preşedintelui George Bush domină atmosfera.

La două mese, agenţii secreţi americani se relaxează la o bere şi râd cu poftă, acoperindu-l pe pianistul care întreţine atmosfera. Este liniştea de dinaintea furtunii, pentru că de azi începe nebunia.